MAITREYI - MIRCEA ELIADE

MAITREYI - MIRCEA ELIADE Chiar daca ma vei prinde sub plasa de otel N-am sa strig. Golurile se vor mari de la sine Destul ca sa scot mana si sa cuprind luna. Si de vei face ziduri de piatra Niciodata n-ai sa zidesti inchisoare pentru mine. Pietrele se vor narui de la sine De indata ce voi aparea eu. Desi ma vei exila si ma vei trimite pe un ocean Intr-o barca gaurita Am sa desfid oceanul Si n-am sa pierd nici aceasta batalie marina. Sau daca ma vei trimite in desertul Saharei Unde nisipul dusmanos e fierbinte, Deodata va sufla parfum de iasomie Ca sa-mi umple serile pustii Ai uitat ca intr-una din primele noastre dimineti mi-ai pus in mana o sageata care poate ochi sunetul Si ca tu ai fost cel care m-a invatat Sa trag la tinta fara gres. Si azi, daca vrei sa ma umpli de intuneric De nu-mi mai pot vedea drumul, Fii sigur c-am sa netezesc cerul Si am sa umplu lumea de lumima intr-o noapte fara luna N-ai decat sa stai cu spatele intors la mine, Am sa-ti umplu cerul cu un cantec Tacut ca o raza. Iar ,tu , mirat, n-ai sa stii De unde vine revarsarea aceasta de lumina. .... de la suflet la suflet ....